inseamna pt noi,niciunul facand exceptie,fericirea...sau de unde incepe si unde se termina,cand suntem constienti de starea dusa dintr-o extrema intr-alta.Ce-i fericirea pentru tine,daca nu tocmai lucrurile banale
de care uitam si care ne provoaca zambete la readucerea lor in peisaj.....ce mai mult decat acel ceva care'ti provoaca entuziasm si exaltare?in ciuda faptului ca noua ne place sa suferim.Si chiar asa e,ne place la fel cum ne plac valurile distrugatoare ale marii,norii negri ai cerului senin si iubirea sincera a omului bolnav....bolnav de gelozie.
Toate ne plac si ne bucura,tocmai pt ca ne fac rau.Fericirea niciodata nu va fi absoluta,in timp ce un lucru pozitiv ne da motive sprea a fi fericiti,un altul ne "aseaza", la fel de usor intr-un con de umbra.Unde-i fericirea daca nu in zambetul sincer al unui copil,in cuvintele rastalmacite a unui batran,in oameni dragi?Evitam
bucuria lor ca pe obstacole din curtea scolii si uitam ca "a fi viu" presupune un efort putin mai mare decat simplu fapt de a respira.Nu stiu daca vreo unul poate pretinde ca a stiut ce vrea de la viata...nu au lipsit tintele false si entuziasmele naive.Astazi,viata cam bate campii,dar spre ce directii cand propriul copil iti ofera din economiile sale"leafa"ta pe 3 zile,rugandu'te sa'ti petreci cu el 3 ore?si exemplele pot continua......
Ma opresc si spun:sunt sigura ca exista multe lucruri care ne-ar ferici,pe care inca nu le-am uitat dar nu ni le putem aminti.....
