Ce-s armele tale si cum te ajuta daca-ti lipseste munitia...si ce daca glontu'i pe teava da-ti lipseste motivul s-o faci.Sigur ca poti si curajul extram prabuseste o stanca,dar cu cine'ti reglezi contul cand lupti c'o naluca?Iti inchipui ca viata te'ncearca si cauti solutii....scapare din sfera ce El o invarte.
Lumina din cerc conserva principii,si un dar primit prea devreme e briza ce stinge ardoarea.Esti prada facila dupa o lupta pierduta....dar pacea iti mangaie ochii si asteapta la usa....
Razboiul o cere dar pacea prevede o noua disputa.
16.6.11
Amintiri vii intr-o patura de fum
De ce nu avem pereche cum gemenii se nasc impreuna si de ce gemenii sunt completi?Dar de ce ne entuziasmam cand stelele "ne zambesc"si se aliniaza intr-un pluton?De ce te invaluie o stare de deznadejde cand scapi din mana ceva ce revine?
Pastrezi orice..de la nisipul cu scoici aspre din mare....pana si vechiul ne place.nu renunti la lucruri nefolositoare si pastram orice la gandul ca ceva din trecut ne clatina turnul de siguranta.
Vorbim despre orice pastrand amintirile vii.Imprastii cuvinte fara sa crezi si alergi in uitare c-un pic de curaj.In coltul cutiei ....cum care cutie?cutia Pandorei...o ea te cuprinde si te trage'napoi;si nu e o stare.Uitarea te'nvaluie,pasind usor intr-o patura de fum si uiti cu totul ca ea e acolo.
Ochii se'nchid si mainile dor,dar ce e'nauntru ca o gheara de leu te strange si sfasie ca apoi sa te vindece.
Dar ea?ea e speranta din cutia Pandorei,te tine in frau,te'ntoarce din drum cand cazi in uitare si imprastie fumul.Acopera-ti trupul si lasa un leu sa-ti adulmece pofta.
Si totusi nu te grabi sa inchizi cutia!
Pastrezi orice..de la nisipul cu scoici aspre din mare....pana si vechiul ne place.nu renunti la lucruri nefolositoare si pastram orice la gandul ca ceva din trecut ne clatina turnul de siguranta.
Vorbim despre orice pastrand amintirile vii.Imprastii cuvinte fara sa crezi si alergi in uitare c-un pic de curaj.In coltul cutiei ....cum care cutie?cutia Pandorei...o ea te cuprinde si te trage'napoi;si nu e o stare.Uitarea te'nvaluie,pasind usor intr-o patura de fum si uiti cu totul ca ea e acolo.
Ochii se'nchid si mainile dor,dar ce e'nauntru ca o gheara de leu te strange si sfasie ca apoi sa te vindece.
Dar ea?ea e speranta din cutia Pandorei,te tine in frau,te'ntoarce din drum cand cazi in uitare si imprastie fumul.Acopera-ti trupul si lasa un leu sa-ti adulmece pofta.
Si totusi nu te grabi sa inchizi cutia!
30.3.11
Ecologic si nedegradabil
O zi cu o dimineata indiferenta,sfarsita cu o seara involuntar dorita si totusi primita ca pe cana cu apa dupa o arsita grea.Goana primavarateca dupa materia ce ne imbraca goliciunea imi muta fizicul in locul ce mi-a furat multe seri,alaturi de persoane si obiecte nicicand schimbate.Amintirile luate cu mine uitate in cutia mica,cu de toate de pe soba bunicii,odata scuturate de praf descopar nu au fost nici cand degradabile dar ECO.
2.3.11
O lupta sau un dar?
Incapatanarea cu care viata te contrazice sau ambitia cu care i te impotrivesti.....Mă miră tot ce nu înteleg şi nu înteleg decât lucrurile omenesti..În fiecare lucru si stare a lumii stă închisă o taină ,cea a începutului, un nod umezit pe care mintea nu-l poate desface, iar inima în faţa lui, se înfioara.
Mintea întelege până la pragul existentei firescului si se opreşte la neintelesul intangibil;deoarece caile cunoasterii nu sunt fără sfarşit.Slefuim; eliminam tot ce ne incurca; slefuim pana la bunastare....si intelegem ca
viata e o sfera,si orice evadare din sfera e nefiresca.
Prin existenta sferei,neglijam spatiul si macinam timpul.....rezumam si facem economie de viata pana la simplul moment al mortii.
Asadar slefuim si descoperim inevitabilul esential.
Mintea întelege până la pragul existentei firescului si se opreşte la neintelesul intangibil;deoarece caile cunoasterii nu sunt fără sfarşit.Slefuim; eliminam tot ce ne incurca; slefuim pana la bunastare....si intelegem ca
viata e o sfera,si orice evadare din sfera e nefiresca.
Prin existenta sferei,neglijam spatiul si macinam timpul.....rezumam si facem economie de viata pana la simplul moment al mortii.
Asadar slefuim si descoperim inevitabilul esential.
...doar Arghezi
Doamne, fă-i bordei în soare,
Într-un colţ de ţară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Şi îngust cât o ureche.
Şi-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul lui să–ncapă
Cerul tău şi nesfârşitul.
Dă-i un fluture blajin
Şi o broască de zmarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.
Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o zmângălească.
Şi când totul va fi gata
S-o muta la ea şi tata.
Într-un colţ de ţară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Şi îngust cât o ureche.
Şi-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul lui să–ncapă
Cerul tău şi nesfârşitul.
Dă-i un fluture blajin
Şi o broască de zmarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.
Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o zmângălească.
Şi când totul va fi gata
S-o muta la ea şi tata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)