Ecologic si nedegradabil

O zi cu o dimineata indiferenta,sfarsita cu o seara involuntar dorita si totusi primita ca pe cana cu apa dupa o arsita grea.Goana primavarateca dupa materia ce ne imbraca goliciunea imi muta fizicul in locul ce mi-a furat multe seri,alaturi de persoane si obiecte nicicand schimbate.Amintirile luate cu mine uitate in cutia mica,cu de toate de pe soba bunicii,odata scuturate de praf descopar nu au fost nici cand  degradabile dar ECO.

O lupta sau un dar?

     Incapatanarea cu care viata te contrazice sau ambitia cu care i te impotrivesti.....Mă miră tot ce nu înteleg şi nu înteleg decât lucrurile omenesti..În fiecare lucru si stare a lumii stă închisă o taină ,cea a începutului, un nod umezit pe care mintea nu-l poate desface, iar inima în faţa lui, se înfioara.
 Mintea întelege până la pragul existentei firescului si se opreşte la neintelesul intangibil;deoarece caile cunoasterii nu sunt fără sfarşit.Slefuim; eliminam tot ce ne incurca; slefuim pana la bunastare....si intelegem ca
viata e o sfera,si orice evadare din sfera  e nefiresca.
Prin existenta sferei,neglijam spatiul si macinam timpul.....rezumam si facem economie de viata pana la simplul moment al mortii.
 Asadar slefuim si descoperim inevitabilul esential.

...doar Arghezi

Doamne, fă-i bordei în soare, 
Într-un colţ de ţară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Şi îngust cât o ureche.

Şi-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul lui să–ncapă
Cerul tău şi nesfârşitul.

Dă-i un fluture blajin
Şi o broască de zmarald.
Şi-n pădurea de pelin 
Fă să-i stea bordeiul cald.

Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o zmângălească.

Şi când totul va fi gata
S-o muta la ea şi tata.