Aproape liniste

   Singurul decor,multa lumina si aceleasi lucruri toate la locul lor.Multe case aproape goale,
sate tacute,coline aproape batute de vant,oameni aproape de poarta asteptand,noi atat de
aproape incat te-ai fi putut incalta cu dreptul perechii mele de pantofi si totusi cine ti-e aproape?
  O zi cu iz de sarbatoare petrecuta in prea multa liniste cu aproape tot atatea persoane dragi insa
 foarte departe de cate au existat intr-adevar.

Mereu va exista ea

 Cuvintele de dor,povestea repetabila spusa pe timpul noptii,serile si zilele stinse de prietenie,credinta neatinsa ca mosul exista...pentru toate exista o ea.Mile departare cineva te asteapta...cu trupu-i obosit si prada vremurilor.
E numai o ea

Iarna nehotarata

....o iarna intoarsa din drum de inca  si inca ochii umezi ce tanjesc dupa caldura si suflete ce cauta apartenenta https://www.youtube.com/watch?v=qSgsW9GLerA

Daca nu noi,atunci...poate timpul

Nu exista om sa nu-si fi dorit macar o data'n viata sa opreasca timpul.Ce iti imaginezi cand inchizi ochii,ca ai vrea sa faci daca ai opri timpul?..ai strange toti banii din lume ca sa te inchizi intr-o fortareata a bunului trai si cand timpul va porni din nou,totul sa se naruie,ai vrea sa citesti de dragul povestilor din carti si a timpului trecut,ti'ai aduce toti prietenii langa tine ca apoi toti sa se imprastie,ca pulberea dusa de vant,ai iubi mai putin sau ai uri mai mult...ai fi acelasi,dar niciodata la fel!       DE ce ai face tot mai mult pentru ceilalti si nimic pentru tine,de ce s-o faci pentru principii,desigur nu ale tale,si nu pentru bucuria de a trai si a nu simti ca totusi,TIMPUL trece.Te chinui din rasputeri sa vezi viata in culori,insa realitatea e doar ALB si NEGRU.
  Te nasti,inveti,muncesti,aduni si uiti ca pentru toate astea ai nevoie de timp dar pentru tine,timp nu mai e...,te stingi incet cuprins de o dorinta mistuitoare,spre a fi erou in filmul vietii tale.
  Risti  pe zi ce trece tot mai mult,risti zile in care ti-ai strange mama in brate,fara sa nu-i dai drumul,risti dragostea celor ce o simt dar nu o arata,risti zile si sentimente inecate in valtoarea apelor tulburi.

  Timpul trece si nu fac decat sa-l pierd ca pe ultimul tren ce m-ar duce acasa.....pot sa-l fi pierdut deja,si totusi  risc ca vei citi.....TIC-TAC-TIC-TAC!

Fericirea din noi

Ma intreb uneori daca e atata nevoie sa trecem drumul prin infern ca sa intelegem de fapt.....fericirea?!Ce
inseamna pt noi,niciunul facand exceptie,fericirea...sau de unde incepe si unde se termina,cand suntem constienti de starea dusa dintr-o extrema intr-alta.Ce-i fericirea pentru tine,daca nu tocmai lucrurile banale
de care uitam si care ne provoaca zambete la readucerea lor in peisaj.....ce mai mult decat acel ceva care'ti provoaca entuziasm si exaltare?in ciuda faptului ca noua ne place sa suferim.Si chiar asa e,ne place la fel cum ne plac valurile distrugatoare ale marii,norii negri ai cerului senin si iubirea sincera a omului bolnav....bolnav de gelozie.
  Toate ne plac si ne bucura,tocmai pt ca ne fac rau.Fericirea niciodata nu va fi absoluta,in timp ce un lucru pozitiv ne da motive sprea a fi fericiti,un altul ne "aseaza", la fel de usor intr-un con de umbra.Unde-i fericirea daca nu in zambetul sincer al unui copil,in cuvintele rastalmacite a unui batran,in oameni dragi?Evitam
bucuria lor ca pe obstacole din curtea scolii si uitam ca "a fi viu" presupune un efort putin mai mare decat simplu fapt de a respira.Nu stiu daca vreo unul poate pretinde ca a stiut ce vrea de la viata...nu au lipsit tintele false si entuziasmele naive.Astazi,viata cam bate campii,dar spre ce directii cand propriul copil iti ofera din economiile sale"leafa"ta pe 3 zile,rugandu'te sa'ti petreci cu el 3 ore?si exemplele pot continua......
       Ma opresc si spun:sunt sigura ca exista multe lucruri care ne-ar ferici,pe care inca nu le-am uitat dar nu ni le putem aminti.....

 

Ordinea de zi

Am nevoie de amintiri. Orice om are nevoie de amintiri si nu neaparat ca sa se poata lega de trecut pentru a-si conecta prezentul, are nevoie de amintiri pentru ca il formeaza.Ce sunt regretele si de ce le ai? Regretam cand renuntam la in favoarea unui lucru care se dovedeste a fi mai nociv, regretam cand pierdem, regretam cand suntem mintiti, tradati, aruncati la gunoi.
 Regretam cand nu stim sa pastram oameni langa noi si uneori regretam pana si randuri stupide ca astea si le stergem. Eu nule sterg. Eu nu le regret. Nu am regrete desi interiorul craniului meu arata ca o viziune a iadului in care flacari imense parca ameninta tot universul, sunt atatea amintiri acolo si doamne, chiar au aceleasi culori. Poate ne nastem cu amintirile astea in cap si cineva trebuie sa le activeze...nu stiu, poate's prea multe.
Mi-e dor si nu mi-e dor, as putea sa uit dar nu vreau sau as vrea sa uit dar nu pot.Singura realizare importanta e faptul ca am iubit, am iubit toti oamenii care mi-au lasat amintiri sunt mai valoroase decat orice ne putem folosi cu scopul fortat de a nu uita...eu ma folosesc tot de voi ca sa nu va uit si da,
 inca va iubesc...pe voi - oamenii datorita carora eu am un trecut care m-a upgradat...
  O sa ma apuc cu mainile de marginea lumii, o sa scot capul prin ea si o sa tip pana imi plesnesc amigdalele ca, atat cat a fost sa fie, de fiecare data, A FOST PERFECT!

Nimic prea mult

Sunt genul de persoana care pune suflet in prietenii si incerca sa nu dezamagesca pe nimeni...incearca. Mi-ar fi placut sa fiu punctuala...mi-ar fi placut doar...si mi-ar fi placut o vara infinita...i'm just a dreamer...dispar in
60 de secunde, dar revin intr-un minut. Imi place viata, imiplac zgomotele ce-mi hranesc linistea, iubesc oamenii si m-am educat cu conceptia "connex-viitorul suna bine". Inclin sa cred ca pesimismul atrage necazuri si ca viata se poate modela usor cu un pic de vointa.
 Uneori oamenii sunt sunete mute in urechea vietii, intra si ies fara sa lase nimic in urma. Ma plictisesc
"etichetele" si cei care le lipesc. Am fost in prea multe "acolo" pentru foarte multi "nimeni" si o sa continui mereu sa trezesc in voi intrebari de genu.."Cum ar fi fost daca nu ne intalneam atunci?" mai bine sau mai rau :).
 Imi controlez bine interiorul si oscilez intre "frumoasa si bestia".Imi place sa las amintiri,sa iubesc,sa gresesc si s-o iau de la capat,pentru ca pot...iubesc sa pierd pentru ca mai apoi sa simt mirosul dulce a ceea ce castig.Am pierdut mult timp,prieteni,multe veri fara apus,si realizez ca exista mentalitatice creaza dependenta.....si te trezesti apoi ca iti doresti sa retraiesti acea obsesie,pentru ca asta a devenit,O OBSESIE!