Ce-s armele tale si cum te ajuta daca-ti lipseste munitia...si ce daca glontu'i pe teava da-ti lipseste motivul s-o faci.Sigur ca poti si curajul extram prabuseste o stanca,dar cu cine'ti reglezi contul cand lupti c'o naluca?Iti inchipui ca viata te'ncearca si cauti solutii....scapare din sfera ce El o invarte.
Lumina din cerc conserva principii,si un dar primit prea devreme e briza ce stinge ardoarea.Esti prada facila dupa o lupta pierduta....dar pacea iti mangaie ochii si asteapta la usa....
Razboiul o cere dar pacea prevede o noua disputa.
16.6.11
Amintiri vii intr-o patura de fum
De ce nu avem pereche cum gemenii se nasc impreuna si de ce gemenii sunt completi?Dar de ce ne entuziasmam cand stelele "ne zambesc"si se aliniaza intr-un pluton?De ce te invaluie o stare de deznadejde cand scapi din mana ceva ce revine?
Pastrezi orice..de la nisipul cu scoici aspre din mare....pana si vechiul ne place.nu renunti la lucruri nefolositoare si pastram orice la gandul ca ceva din trecut ne clatina turnul de siguranta.
Vorbim despre orice pastrand amintirile vii.Imprastii cuvinte fara sa crezi si alergi in uitare c-un pic de curaj.In coltul cutiei ....cum care cutie?cutia Pandorei...o ea te cuprinde si te trage'napoi;si nu e o stare.Uitarea te'nvaluie,pasind usor intr-o patura de fum si uiti cu totul ca ea e acolo.
Ochii se'nchid si mainile dor,dar ce e'nauntru ca o gheara de leu te strange si sfasie ca apoi sa te vindece.
Dar ea?ea e speranta din cutia Pandorei,te tine in frau,te'ntoarce din drum cand cazi in uitare si imprastie fumul.Acopera-ti trupul si lasa un leu sa-ti adulmece pofta.
Si totusi nu te grabi sa inchizi cutia!
Pastrezi orice..de la nisipul cu scoici aspre din mare....pana si vechiul ne place.nu renunti la lucruri nefolositoare si pastram orice la gandul ca ceva din trecut ne clatina turnul de siguranta.
Vorbim despre orice pastrand amintirile vii.Imprastii cuvinte fara sa crezi si alergi in uitare c-un pic de curaj.In coltul cutiei ....cum care cutie?cutia Pandorei...o ea te cuprinde si te trage'napoi;si nu e o stare.Uitarea te'nvaluie,pasind usor intr-o patura de fum si uiti cu totul ca ea e acolo.
Ochii se'nchid si mainile dor,dar ce e'nauntru ca o gheara de leu te strange si sfasie ca apoi sa te vindece.
Dar ea?ea e speranta din cutia Pandorei,te tine in frau,te'ntoarce din drum cand cazi in uitare si imprastie fumul.Acopera-ti trupul si lasa un leu sa-ti adulmece pofta.
Si totusi nu te grabi sa inchizi cutia!
30.3.11
Ecologic si nedegradabil
O zi cu o dimineata indiferenta,sfarsita cu o seara involuntar dorita si totusi primita ca pe cana cu apa dupa o arsita grea.Goana primavarateca dupa materia ce ne imbraca goliciunea imi muta fizicul in locul ce mi-a furat multe seri,alaturi de persoane si obiecte nicicand schimbate.Amintirile luate cu mine uitate in cutia mica,cu de toate de pe soba bunicii,odata scuturate de praf descopar nu au fost nici cand degradabile dar ECO.
2.3.11
O lupta sau un dar?
Incapatanarea cu care viata te contrazice sau ambitia cu care i te impotrivesti.....Mă miră tot ce nu înteleg şi nu înteleg decât lucrurile omenesti..În fiecare lucru si stare a lumii stă închisă o taină ,cea a începutului, un nod umezit pe care mintea nu-l poate desface, iar inima în faţa lui, se înfioara.
Mintea întelege până la pragul existentei firescului si se opreşte la neintelesul intangibil;deoarece caile cunoasterii nu sunt fără sfarşit.Slefuim; eliminam tot ce ne incurca; slefuim pana la bunastare....si intelegem ca
viata e o sfera,si orice evadare din sfera e nefiresca.
Prin existenta sferei,neglijam spatiul si macinam timpul.....rezumam si facem economie de viata pana la simplul moment al mortii.
Asadar slefuim si descoperim inevitabilul esential.
Mintea întelege până la pragul existentei firescului si se opreşte la neintelesul intangibil;deoarece caile cunoasterii nu sunt fără sfarşit.Slefuim; eliminam tot ce ne incurca; slefuim pana la bunastare....si intelegem ca
viata e o sfera,si orice evadare din sfera e nefiresca.
Prin existenta sferei,neglijam spatiul si macinam timpul.....rezumam si facem economie de viata pana la simplul moment al mortii.
Asadar slefuim si descoperim inevitabilul esential.
...doar Arghezi
Doamne, fă-i bordei în soare,
Într-un colţ de ţară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Şi îngust cât o ureche.
Şi-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul lui să–ncapă
Cerul tău şi nesfârşitul.
Dă-i un fluture blajin
Şi o broască de zmarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.
Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o zmângălească.
Şi când totul va fi gata
S-o muta la ea şi tata.
Într-un colţ de ţară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Şi îngust cât o ureche.
Şi-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul lui să–ncapă
Cerul tău şi nesfârşitul.
Dă-i un fluture blajin
Şi o broască de zmarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.
Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o zmângălească.
Şi când totul va fi gata
S-o muta la ea şi tata.
27.12.10
Aproape liniste
Singurul decor,multa lumina si aceleasi lucruri toate la locul lor.Multe case aproape goale,
sate tacute,coline aproape batute de vant,oameni aproape de poarta asteptand,noi atat de
aproape incat te-ai fi putut incalta cu dreptul perechii mele de pantofi si totusi cine ti-e aproape?
O zi cu iz de sarbatoare petrecuta in prea multa liniste cu aproape tot atatea persoane dragi insa
foarte departe de cate au existat intr-adevar.
sate tacute,coline aproape batute de vant,oameni aproape de poarta asteptand,noi atat de
aproape incat te-ai fi putut incalta cu dreptul perechii mele de pantofi si totusi cine ti-e aproape?
O zi cu iz de sarbatoare petrecuta in prea multa liniste cu aproape tot atatea persoane dragi insa
foarte departe de cate au existat intr-adevar.
26.12.10
Mereu va exista ea
Cuvintele de dor,povestea repetabila spusa pe timpul noptii,serile si zilele stinse de prietenie,credinta neatinsa ca mosul exista...pentru toate exista o ea.Mile departare cineva te asteapta...cu trupu-i obosit si prada vremurilor.
E numai o ea
E numai o ea
11.12.10
Iarna nehotarata
....o iarna intoarsa din drum de inca si inca ochii umezi ce tanjesc dupa caldura si suflete ce cauta apartenenta https://www.youtube.com/watch?v=qSgsW9GLerA
29.11.10
Daca nu noi,atunci...poate timpul
Nu exista om sa nu-si fi dorit macar o data'n viata sa opreasca timpul.Ce iti imaginezi cand inchizi ochii,ca ai vrea sa faci daca ai opri timpul?..ai strange toti banii din lume ca sa te inchizi intr-o fortareata a bunului trai si cand timpul va porni din nou,totul sa se naruie,ai vrea sa citesti de dragul povestilor din carti si a timpului trecut,ti'ai aduce toti prietenii langa tine ca apoi toti sa se imprastie,ca pulberea dusa de vant,ai iubi mai putin sau ai uri mai mult...ai fi acelasi,dar niciodata la fel! DE ce ai face tot mai mult pentru ceilalti si nimic pentru tine,de ce s-o faci pentru principii,desigur nu ale tale,si nu pentru bucuria de a trai si a nu simti ca totusi,TIMPUL trece.Te chinui din rasputeri sa vezi viata in culori,insa realitatea e doar ALB si NEGRU.
Te nasti,inveti,muncesti,aduni si uiti ca pentru toate astea ai nevoie de timp dar pentru tine,timp nu mai e...,te stingi incet cuprins de o dorinta mistuitoare,spre a fi erou in filmul vietii tale.
Risti pe zi ce trece tot mai mult,risti zile in care ti-ai strange mama in brate,fara sa nu-i dai drumul,risti dragostea celor ce o simt dar nu o arata,risti zile si sentimente inecate in valtoarea apelor tulburi.
Timpul trece si nu fac decat sa-l pierd ca pe ultimul tren ce m-ar duce acasa.....pot sa-l fi pierdut deja,si totusi risc ca vei citi.....TIC-TAC-TIC-TAC!
Te nasti,inveti,muncesti,aduni si uiti ca pentru toate astea ai nevoie de timp dar pentru tine,timp nu mai e...,te stingi incet cuprins de o dorinta mistuitoare,spre a fi erou in filmul vietii tale.
Risti pe zi ce trece tot mai mult,risti zile in care ti-ai strange mama in brate,fara sa nu-i dai drumul,risti dragostea celor ce o simt dar nu o arata,risti zile si sentimente inecate in valtoarea apelor tulburi.
Timpul trece si nu fac decat sa-l pierd ca pe ultimul tren ce m-ar duce acasa.....pot sa-l fi pierdut deja,si totusi risc ca vei citi.....TIC-TAC-TIC-TAC!
Fericirea din noi
Ma intreb uneori daca e atata nevoie sa trecem drumul prin infern ca sa intelegem de fapt.....fericirea?!Ce
inseamna pt noi,niciunul facand exceptie,fericirea...sau de unde incepe si unde se termina,cand suntem constienti de starea dusa dintr-o extrema intr-alta.Ce-i fericirea pentru tine,daca nu tocmai lucrurile banale
de care uitam si care ne provoaca zambete la readucerea lor in peisaj.....ce mai mult decat acel ceva care'ti provoaca entuziasm si exaltare?in ciuda faptului ca noua ne place sa suferim.Si chiar asa e,ne place la fel cum ne plac valurile distrugatoare ale marii,norii negri ai cerului senin si iubirea sincera a omului bolnav....bolnav de gelozie.
Toate ne plac si ne bucura,tocmai pt ca ne fac rau.Fericirea niciodata nu va fi absoluta,in timp ce un lucru pozitiv ne da motive sprea a fi fericiti,un altul ne "aseaza", la fel de usor intr-un con de umbra.Unde-i fericirea daca nu in zambetul sincer al unui copil,in cuvintele rastalmacite a unui batran,in oameni dragi?Evitam
bucuria lor ca pe obstacole din curtea scolii si uitam ca "a fi viu" presupune un efort putin mai mare decat simplu fapt de a respira.Nu stiu daca vreo unul poate pretinde ca a stiut ce vrea de la viata...nu au lipsit tintele false si entuziasmele naive.Astazi,viata cam bate campii,dar spre ce directii cand propriul copil iti ofera din economiile sale"leafa"ta pe 3 zile,rugandu'te sa'ti petreci cu el 3 ore?si exemplele pot continua......
Ma opresc si spun:sunt sigura ca exista multe lucruri care ne-ar ferici,pe care inca nu le-am uitat dar nu ni le putem aminti.....
inseamna pt noi,niciunul facand exceptie,fericirea...sau de unde incepe si unde se termina,cand suntem constienti de starea dusa dintr-o extrema intr-alta.Ce-i fericirea pentru tine,daca nu tocmai lucrurile banale
de care uitam si care ne provoaca zambete la readucerea lor in peisaj.....ce mai mult decat acel ceva care'ti provoaca entuziasm si exaltare?in ciuda faptului ca noua ne place sa suferim.Si chiar asa e,ne place la fel cum ne plac valurile distrugatoare ale marii,norii negri ai cerului senin si iubirea sincera a omului bolnav....bolnav de gelozie.
Toate ne plac si ne bucura,tocmai pt ca ne fac rau.Fericirea niciodata nu va fi absoluta,in timp ce un lucru pozitiv ne da motive sprea a fi fericiti,un altul ne "aseaza", la fel de usor intr-un con de umbra.Unde-i fericirea daca nu in zambetul sincer al unui copil,in cuvintele rastalmacite a unui batran,in oameni dragi?Evitam
bucuria lor ca pe obstacole din curtea scolii si uitam ca "a fi viu" presupune un efort putin mai mare decat simplu fapt de a respira.Nu stiu daca vreo unul poate pretinde ca a stiut ce vrea de la viata...nu au lipsit tintele false si entuziasmele naive.Astazi,viata cam bate campii,dar spre ce directii cand propriul copil iti ofera din economiile sale"leafa"ta pe 3 zile,rugandu'te sa'ti petreci cu el 3 ore?si exemplele pot continua......
Ma opresc si spun:sunt sigura ca exista multe lucruri care ne-ar ferici,pe care inca nu le-am uitat dar nu ni le putem aminti.....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)